Prințul George Valentin Bibescu

Revista Flacăra

În 1902, după perioada de doliu în onoarea prințului George G. Bibescu, fiul acestuia, George-Valentin (1880-1941) se căsătorește cu Martha Lahovary, în vârstă de doar 16 ani. O căsătorie pusă la cale de familiile celor doi tineri, care s-au plăcut de la început, dar care au intrat într-o căsnicie pentru care nu erau pregătiți.

În ultimii ani, prințul George Valentin Bibescu - pionier în automobilism și aviație - a început să iasă din conul de umbră în care îl aruncaseră memoriile soției sale – care i-a creat o imagine personală nu tocmai măgulitoare -, cercetătorii și scriitorii urmărind să îi evidențieze meritele și să îl readucă în atenția publicului.

Fotografie din Th. Cornel, Figuri contimporane din România, București, 1911

Cu siguranță, meritele sale în introducerea și sprijinirea automobilismului și aviației în România sunt incontestabile: el a fondat Automobil Clubul Român în 1904, Clubul Aviatic Român în 1909 și Liga Națională Aeriană în 1912. Prințul și-a servit țara, atât în războaiele balcanice, cât și în primul război mondial.

A cumpărat aeroplane și a sprijinit din banii proprii mai multe școli aviatice.

Fotografii din Arhivele Naționale ale României, fototecă

În perioada 1920-1923 a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român, iar în 1930 a fost ales președinte al Federației Internaționale Aeronautice, fiind adesea însoțit de Martha la reuniunile din străinătate.[1]

Viața cuplului s-a desfășurat atât în țară, cât și în străinătate, împreună sau separat, familia având mai multe reședințe urbane și rurale, pe care le vom prezenta în continuare.

Personalitatea sa va fi comemorată anul acesta, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la trecerea sa în neființă, după o grea boală, la 2 iulie 1941.

[1] George Paul Sandachi, Dan Hadîrcă, Prințul George Valentin Bibescu: biografia unui călător, Editura Vivaldi, 2005