Ioan N. Lahovary
În 30 iunie 1889 se solicită autorizația, iar în iulie se obține aprobarea pentru construcția unei case în Calea Dorobanți nr. 87 pentru omul politic conservator Ion N. Lahovary, tatăl Marthei, care locuia la acea dată în Calea Victoriei nr. 214. Planurile semnate de arhitectul Louis Blanc în 27 iunie poartă însemnările în limba franceză. El a optat pentru o retragere de 30 de metri de la stradă, amplasând casa principală (458 m.p.) în mijlocul unui vast parc de 4000 m.p., la care se ajunge printr-o alee și un rond. Grădina posterioară se întindea pe 2000 m.p.[1]
Sursa: Th. Cornel, Figuri contimporane din România, 1911
Reședința somptuoasă era formată din pivnițe, parter, etaj și o mansardă înaltă. Probabil că la dorința comanditarului, s-a optat pentru stilul Renașterii franceze, imprimând reședinței grandoare și eleganță. Simetria fațadei principale este punctată la nivelul parterului, în dreapta, de o fereastră triplă, în forme descrescătoare. Merită remarcat și panoul decorativ cu monograma ML, făcând trimitere, în limba franceză, la Casa Lahovary. Pe fațada posterioară, s-a amplasat un pridvor de lemn consemnat de arhitect în calcule astfel: „verandă deschisă de lemn cu soclu zidit”.
Sursa: Th. Cornel, Figuri contimporane din România, 1911
În 4 aprilie 1890 Luigi Scolari solicita în numele lui Ion Lahovary autorizația de împrejmuire a proprietății și de construcție pentru un grajd și șopron pe proprietatea din Calea Dorobanți nr. 85-87. Planurile nu sunt semnate, dar credem că este vorba tot de atelierul arhitectului Louis Blanc, prin constructorul său, Scolari.[2]
Sursa: Frederic Dame, Bucarest en 1906, București, 1907
După copilăria petrecută în Calea Victoriei nr. 126-128, Martha Lahovary locuiește aici o vreme, împreună cu surorile ei, înainte de a deveni prințesă Bibescu. Proprietatea a fost apoi moștenită de ea și de sora Margareta, prilej cu care aflăm și anul achiziției terenului, în 1886 și repartizarea spațiilor interioare ale construcției din 1889-1890: 10 camere la parter și etaj, 2 antreuri cu toate instalațiunile moderne (apă, electricitate, băi); bucătăria și camerele de servitori la subsol. În stânga se afla grajdul, iar în dreapta remiza pentru trăsuri și garajul de automobile. Dependințele ocupau o suprafață de 619 m.p. Cu câteva luni înainte de a se stinge din viață, în ianuarie 1915, Ion N. Lahovary ipotecase proprietatea din Calea Dorobanților pentru suma de 144.000 lei la Creditul Urban București.[3]
Foto: Raluca Tănăsescu, 2013
[1] A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 25/1889, f. 260, 261
[2]
[3] A.N.R., fond M.F.-Succesiuni, dosar 99/1915
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu