Eforie

În perioada interbelică, odată cu proiectele vilelor și palatelor regale de pe coasta Mării Negre, se observă un interes al protipendadei de a achiziționa terenuri și de a comanda proiecte de arhitectură modernistă unei pleiade de tineri arhitecți înnoitori. Dacă familia surorii sale, Nadeja Știrbey, a beneficiat de o vilă la Mamaia, proiectată de arhitectul italian Mario Stoppa în 1926, prințul Bibescu a ales stațiunea Techirghiol Eforie (Nord).

Arhivele Naționale ale României, fond familial Bibescu

Continuând colaborarea cu nepotul său, arhitectul George Matei Cantacuzino, prințul George Valentin Bibescu a fost posesorul unei vile pe lotul nr. 102[1], construită, între 1930-1931. Este posibil ca ideea cumpărării acestei vile să fi venit din partea arhitectului, care realiza mai multe proiecte, în colaborare cu bancherul Aristide Blank.[2] Totuși, în documente, se afirma că vila a fost realizată de arhitectul Cantacuzino la indicațiile proprietarului. Antreprenorul a fost Societatea Anonimă „Techirghiol”, ca în cazul vilei Don, din unele documente rezultând că dirigintele șantierului a fost un colonel Mavrodin.

Vila Bibescu a făcut parte, alături de vila Don (a primarului Tudor Don), vila Aviana (a bancherului Aristide Blank), vila Crinul, vila Violeta, vila Turn, vila Tilea, vila Egreta, vila Oița, vila Sturdza și Hotelul Bellona, dintre proiectele realizate de arhitectul Cantacuzino în stațiunea estivală.[3]

Suprafața terenului a fost de 391 m.p., din care vila ocupa doar 96 m.p., cu o terasă de 20 m.p. și etaj de 25 m.p. Lotul era dreptunghiular cu o lungime de 27 m și lățime de 14,5 m.[4] Față de proiectul-tip, s-au realizat în plus subsolul, o scară interioară de beton, cu rampă de fier, 14 m.p. în plus la etaj, realizându-se două camere în loc de una, o baie și un hol.[5] Valoarea construcției a fost inițial de 660.000 lei, la care se vor adăuga 93.927, 70 lei pentru lucrările în plus. Ulterior cheltuielile suplimentare au urcat la 145.000 lei. Prințul a mai achiziționat 190 m.p. în plus, în valoare de 285.000 m.p., în total proiectul depășind un milion de lei.

În 5 august 1931 aflăm de instalațiile sanitare și șemineul pe care Societatea Anonimă „Techirghiol” le prezentase reprezentantului biroului arhitectului, unui domn E. Grosman, solicitând indicații tehnice în perioada în care arhitectul Cantacuzino era plecat la Paris. Din scrisorile schimbate deducem probleme între proiectant și antrepriză, pe de o parte, materializate ulterior într-o expertiză care indica probleme destul de grave în construcția vilei.[6] Astfel, în 1934, arhitectul George Andriescu din Constanța constata că nu fuseseră drenate apele subterane și acestea au pătruns în subsol, iar pe timpul iernii 1930-1931 zăpada și ploaia au afectat tavanele, pereții și terasa. Vila nefiind locuită și fiind închisă, mobilierul a mucegăit și erau necesare lucrări importante de izolare, retencuire, folosirea unor materiale speciale pentru prevenirea umidității. În vara anului 1931 vila a fost utilizată de prințul Bibescu, care apoi a închiriat-o Legației Poloniei la București (1932) și lui Puiu Dumitrescu (1933).

În primăvara anului 1933 arhitectul G. M. Cantacuzino a întreprins lucrări la acoperișul – plafonul de beton, dar starea de abandon a vilei în marea majoritate a anului i-a adus pagube substanțiale. În martie 1934 proprietarul și societatea de antrepriză se aflau deja în litigiu, la Tribunalul din Constanța, dar procesul se va muta la Ilfov, pentru că societatea avea sediul în București, în str. Doamnei nr. 4.

Dintr-o fotografie de epocă, aflată în dosarul de familie, putem vedea aspectul originar al vilei, cu fațada dinspre coastă vitrată și închisă cu obloane de lemn, cu o terasă retrasă, aflată deasupra etajului, o scară exterioară care permitea accesul direct la etaj, în cazul în care ar fi adăpostit mai multe persoane/familii.

Este foarte posibil ca vila să fi fost vândută de familia Bibescu la sfârșitul anilor '30, ea neregăsindu-se în succesiunea prințului G. V. Bibescu, care a încetat din viață în iulie 1941.[7]

Astăzi vila are fațadele modificate, fiind înlocuite geamurile și obloanele cu ferestre termopan și balustrada de piatră (probabil deteriorată de infiltrații) a fost înlocuită cu una cu bare metalice.

Foto: arh. Ruxandra Nemțeanu

[1] Adresa actuală este str. Tudor Vladimirescu nr. 42.
[2] Ruxandra Nemțeanu, „S.O.S. – arhitectura de vilegiatură din oraşul Eforie, judeţul Constanţa”, în Arhitectura, nr. 2/2012, pp. 97-107.
[3] Ibidem.
[4] A.N.R., fond fam. Bibescu, dosar 35, f. 4.
[5] Idem, f. 11v.
[6] Idem, f. 2-3.
[7] A.N.R., fond M.F.-Succesiuni, dosar 16.