sâmbătă, 23 ianuarie 2016

București1

Casa Bibescu de pe Șoseaua Kiseleff nr. 13

Nu cunoaștem exact circumstanțele mutării familiei lui George G. Bibescu din casa Bărcănescu din str. Mercur nr. 11/17, dar ea trebuie că a avut loc cândva între 1900-1901. Familia Bibescu a fost apoi găzduită temporar în Palatul Știrbey din Calea Victoriei, pe perioada în care restaurau palatul Brâncoveanu – Bibescu de pe Cheiul Dâmboviței. De asemenea, nu știm dacă înainte de mutarea în Șos. Kiseleff nr. 13 familia a mai închiriat sau deținut altă proprietate. Este posibil însă ca Valentina Bibescu și Martha Bibescu să fi petrecut mai mult timp la Posada, așa cum stau mărturie biografiile Marthei, în care ni se vorbește despre influența pe care a avut-o soacra ei în formarea ei din tinerețe.



În 15 iunie 1911 Maria Prejbeanu, soția lui Scarlat/Carol Iarca (1846-1915) – procuror la Curtea de Conturi -, îi vinde prințului George Valentin Bibescu casa cu terenul din Șos. Kiseleff, ce fuseseră moștenite în 1907 de aceasta de la mama ei, Hariclea C. Budișteanu, care la rândul ei, achiziționase terenul în 1882, de la Smaranda N. Arion[1]. Prețul de achiziție a fost de 140000 lei. Așa cum putem observa din planul cadastral din 1911, vila se afla lângă proprietatea moștenitorilor lui Alexandru Gănescu, ridicată de Vasile Gănescu între 1901-1902, după planurile arh. Ion D. Berindey.[2] 


Terenul din partea dreaptă a proprietății vândute ne apare liber de orice construcție, el rămânând în posesia Mariei Iarca. Proprietatea Iarca-Bibescu se întindea între Șoseaua Kiseleff și Fundătura Avedic, având o deschidere de 37 m.l. pe fiecare arteră. Prințul Bibescu era de acord cu achitarea pe jumătate a costurilor de împrejmuire a proprietății sale, delimitând-o astfel de terenul Mariei Iarca, iar aceasta își putea depozita mobilele în fosta ei casă, în câteva încăperi, cu condiția ca noul proprietar să poată să înceapă lucrările de reparații și adăugiri la casă.


În 13 august 1911 mama prințului Bibescu, Valentina Bibescu, obține autorizația de reparație și construcție a clădirii principale: modificări ale zidurilor interioare, tencuieli, vopsit, adăugarea a două anexe, repararea dependințelor[3] și suprapunerea unui etaj. Suprafața era de 178 m.p., pentru care s-au plătit taxe de 246, 7 lei.[4]

Este foarte posibil ca familia Iarca să fi apelat la arhitectul Grigore Cerkez pentru construcția unei noi case, în stil neoromânesc, vecină cu cea a familiei Bibescu. Istoriografia consemnează această construcție în 1911. Totuși, în revista „Arhitectura”[5] din 1924 găsim o fotografie în care numele arh. Grigore Cerkez apare în dreptul casei Bibescu de la Șosea, cu toate că ea nu mai aparținea familiei la acea dată. 



Nu deținem mai multe informații nici despre casa Bibescu și eventualele ei extinderi, nici despre modul de viață al familiei aici, nici despre decizia acestora de a vinde proprietatea, în 1920, pentru a se muta în strada Robert de Flers nr. 6. În 29 octombrie 1920 prințul George Valentin Bibescu vinde Societății Anonime „Astra Română” imobilul său din Șoseaua Kiseleff, compus din teren și clădiri, ipotecat încă din 1911 la Creditul Funciar Urban. Prețul de vânzare a fost de 2,5 milioane lei.

Doi ani mai târziu, Casa Regală cumpără pentru familia principelui Carol al României mai multe proprietăți de la Șosea, printre care și fosta casă Iarca-Bibescu (cu un teren de 3663 m.p.), Iarca (cu un teren de 4664 m.p.), Rioșeanu (teren 1374 m.p.) și Leventi (315 m.p.), la care se vor adăuga și terenuri în str. Barbu Delavrancea (464, 62 m.p.).[6] Arhitectul Ion Ernest propune unirea casei Iarca-Bibescu și Iarca printr-un corp nou de clădire, realizând palatul regal de la Șosea, la care vor contribui în anii următori: arh. I. Enescu la mobilare (1923-1924) și realizarea gardului, P. Axerio cu lucrări de parchet, firma Vignali & Gambara cu lucrări de ciment, pavaj, pardoseală și mozaic în bucătărie, fabrica de produse metalice Rudolf Gaiser, instalații Umberto Rolfo, grădinarul Fritz Rebhuhn.[7]



[1] Pentru istoria acestuia palat a se vedea Oana Marinache, op.cit., 2013
[2] Nicolae Arion a achiziționat terenul în 1861 și a construit casa, văduva sa, Smaranda N. Arion, a rămas singura proprietară în 1879.
[3] Sidonia Teodorescu, Mari arhitecți bucureșteni. Ion D. Berindey, Ed. Vremea, București, 2014, p. 60
[4] În 1893 Scarlat Iarca a obținut autorizația de construcție pentru extinderea dependințelor cu trei odăi de locuit pentru servitori, planul este nesemnat. (Sursa: A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 22/1893, f. 94)
[5] Arhiva P.M.B., Registru-copier autorizații 1911
[6] Arhitectura, anul III, 1924, casa Bibescu, azi transformată în Palatul Alteței Sale Regale Prințul Moștenitor, p.33
[7] A.N.R., fond Castele și palate, Palatul Kiseleff, dosar 290/1931
[8] Arhiva P.M.B., dosar 191/1922;A .N.R., fond Castele și palate, Palatul Kiseleff, dosare282, 283, 284, 287, 288, 289, 290, 292, 293, 294, 295, 297, 298

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu