Mariano Fortuny (1871-1949) a fost pictor, sculptor, decorator, creator de modă şi de scenografie teatrală, restaurator, fotograf, operator de lumini. Viziunea sa asupra artelor plastice şi decorative mergea în direcţia contopirii lor, a sintezei artelor. Procesul de obţinere a obiectului artistic era la fel de important ca produsul final, artistul trebuia să fie implicat şi în controlul tuturor etapelor.[1]
Fortuny a fost fascinat de lumea arabă, de Orient, unde a şi călătorit. În lucrările sale cu efecte de mare preţiozitate, pictură pe mătăsuri şi pe catifele, imprimeuri,a folosit în special motive orientale prelucrate (motive ce existau deja de secole în vocabularul artelor decorative veneţiene), decoraţii inspirate din tablouri renascentiste, din lexicul ornamental al Greciei antice, din arta celtică, etc. A recreat astfel un univers estetic ce aminteşte de Orient şi de istoria artei, un univers ce a fascinat la răscrucea secolelor XIX-XX aristocraţia europeană în special, mari artişti şi scriitori precum Marcel Proust.
În palatul Pesaro Orfei din Veneţia unde locuieşte şi creează începând cu 1899, interioarele sunt decorate din abundenţă cu piese textile uneori etalate din tavan sau acoperind ca o boltă părţi din camere, alteori delimitând spaţiile; deasupra pieselor textile sunt expuse lucrări de artă, săbii, coifuri. Fortuny creează obiecte pentru interior: lămpi, perne, tapet, cuverturi, covoare, prezente în interioarele sale.
Din fotografiile accesibile nouă se desprinde o viziune a decoraţiei interioare bazată pe dialogul dintre piesele textile orientale (sau de tip oriental), ce acoperă din abundenţă pereţii şi canapelele, uneori şi celelalte piese de mobilier, şi restul elementelor din încăperi tablouri,vase, plante, etc.
Reprezentantele nobilimii europene și ale boierimii românești au fost atrase de ambianța și creațiile sale, existând mărturii concrete din partea Reginei Maria, a prințesei Martha Bibescu și a cumnatei ei, Nadeja Știrbey.[2]
Regina Maria descrie în memoriile sale din iunie 1922, interioarele elegante din palatul de la Mogoşoaia, evocând Veneţia şi Bizanţul, decorate în stilul artistului veneţian, cu „draperii lungi de catifea Fortuny, în indigo închis şi auriu”[3]. Avem astfel o mărturie precisă privind reperele ornamentale de la Mogoşoaia, mărturie ce se întâlneşte cu afirmaţiile cercetătoarei Christine Sutherland, privitoare de asemenea la interioarele Marthei: „interioare veneţiene create de mâna maestră a lui Fortuny”[4]. În amenajarea ambianţei acestei reşedinţe şi-au dat mâna gustul arhitectului Rupolo cu viziunea decoratorului Fortuny, buni prieteni[5]. În acest mod nota stilistică a interioarelor ritma cu elementele veneţiene ale arhitecturii.
[1] Guillermo de Osma, The
Life and Work of Mariano Fortuny,
Aurum Press, London, 1994, p.24.
[2] A se vedea pe larg Oana
Marinache, Reședințele Știrbey din București și Buftea, Ed. ACS, București, 2013, pp. 80 - 82
[3] Maria, regina României, Însemnări
zilnice (1 ianuarie 1922 - 31 decembrie 1922), vol. IV, Editura Albatros, Bucureşti, 2005, p.
194
[4] Christine Sutherland, Fascinanta
Martha Bibescu şi lumea ei,
editura Vivaldi, Bucureşti, 2004, p. 143, p. 149
[5] Într-o
scrisoare adresată Marthei Bibescu (1911, datare în creion), Mariano Fortuny
vorbeşte despre “l´ami Rupolo”(prietenul
Rupolo),
se mai păstrează scrisori ale lui Fortuny până în 1925 şi se referă la probleme
legate de achitarea - primirea unor comenzi fără să se indice obiectele
cumpărate. (Arhiva Marthei Bibescu aflată astăzi la Harry Ransom Humanities
Research Center, Universitatea din Texas)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu