București2

Casa Bibescu din str. Robert de Flers nr. 6

În aprilie 1914[1] C. Câmpineanu, cu domiciliul în blvd. Carol nr. 82, solicita autorizație de construcție în str. Surorilor nr. 6 colț cu str.Speranței, pentru un pavilion de locuit, format din parter și etaj, proiectul fiind semnat de arhitecții G. Trannoy și H. Chapon, domiciliați în str. Sf. Ionică nr. 6[2]. În planul cadastral al Bucureștiului, din 1911, terenul de pe colț apărea pe numele unui Ion Chițu, la acea dată fiind construită o dependință sau ceva temporar, de formă dreptunghiulară. Dosarul mai conține astăzi doar un plan de situație, care indică aspectul destul de neregulat al parcelei și amprenta la sol a casei. Este posibil ca lucrările să fi fost întrerupte pe timpul războiului.

Lotul de teren (1911) pe care se va construi viitoarea casă Câmpeanu-Bibescu

Nu știm când a fost achiziționată proprietatea de către prințul Bibescu și care au fost motivele pentru alegerea ei, dat fiind că nu este poziționată central și nici nu impune printr-un aspect arhitectural deosebit. Tranzacția ar fi putut avea loc în perioada 1919-1920, după terminarea primului război mondial. În octombrie 1920[3] arhitectul C. Cicu depunea, în numele prințului Bibescu, cererea pentru autorizația de construcție a unui garaj, dar solicita și lucrări de tencuieli interioare, pardoseli, tâmplărie și canalizare, motivând întreruperea lor din cauza războiului. Deducem că prințul Bibescu a achiziționat casa nefinalizată, realizând el finisajele interioare. Dat fiind că lotul era îngust, planurile garajului au suferit modificări, prin poziționarea scării în spatele garajului și a porților în fața curții, la stradă, nefiind posibil să se intre cu mașina în curte.

Planurile elaborate de arhitectul C. Cicu (1920)

Garajul

La moartea prințului Bibescu, casa din str. Robert de Flers nr. 6 era evaluată la 1.083.500 lei, având o suprafață de 108, 35 m.p., fiind veche de aproximativ 30 de ani, având 5 încăperi, calorifer, parchet. Terenul era de 415, 17 m.p. și valora 3.736.530 lei, iar garajul de 17,58 m.p. alți 52.740 lei. Mobilierul din casă valora 147.600 lei, dar inventarul la care se făcea referire, nu mai este prezent astăzi în dosar. În garaj se afla un automobil Crysler Imperial, din 1937, în valoare de 800.000 lei. [4]

În decembrie 1943 fiica prințului Bibescu, Valentina Ghika-Comănești, moștenitoarea proprietății, a vândut-o lui Nicolae Popa, pentru suma de 6 milioane lei, pentru a achita o parte din taxele succesorale.[5]

---

[1] Arhiva P.M.B., dosar 209/1914.

[2] La aceeași adresă se afla casa arh. Dimitrie Maimarolu, ceea ce ar putea indica că cei doi arhitecți, ar fi putut lucra în biroul acestuia. Toma T. Socolescu confirmă aducerea lor în țară de către D. Maimarolu.

[3] Arhiva P.M.B., dosar 66/1920.

[4] A.N.R., fond M.F.-Succesiuni, dosar 16, f. 3.

[5] Idem, f.30.